Un caz incredibil
articol publicat in revista "FEMEIA"

Tot mai multi romani-oameni obisnuiti, oameni de afaceri sau personalitati ale lumii artistice, sportive sau politice apeleaza la serviciile bioenergoterapeutilor. La oameni cu har- evident cei autentici si nu impostorii care profita de renumele si realizarile celor dintai. Majoritatea ajung aici abia dupa ce tratamentele prescrise de medici si nenumaratele zile de spitalizare nu au dat rezultate. Crezand in ultima lor sansa de vindecare, ei acorda terapeutului toata increderea. Aproape neconditionat. Iar vestea se duce... Si asta pentru ca o “carte de vizita” este sustinuta doar de cei care au fost vindecati, urmare a sedintelor de terapie si a tratamentelor naturiste prescrise. Dar unul dintre lucrurile importante de care depinde reusita si rezolvarea unui caz, oricat de grav ar fi, este increderea pacientului in metodele si tratamentele folosite.Acestea sunt si secretele reusitelor dezvaluite revistei noastre de catre Zinaida Stoenescu, unul dintre cunoscutii bioenergoterapeuti din Romania. Originara din Republica Moldova si asistenta medicala de profesie, ea a reusit sa ii uimeasca si sa-i convinga pe cei din jur de puterile miraculoase ale mainilor sale puse in slujba vindecarii oamenilor.
De la inceputul anilor '90, sute de cazuri- unele extrem de grave (afectiuni ale glandei tiroide, astm, fibrom, noduli tiroidieni, ulcer, afectiuni ale sistemului nervos, ficatului si valvelor inimi, cataracta si chiar leucemie)- au fost rezolvate de Zinaida Stoenescu. Sau Doamna Zina , asa cum ii spun toti. “ Totul vine din mine, din energia pe care o eman mai ales prin palme! Prescriu numai retete naturiste, iar tratamentul trebuie urmat cu strictete. Vad bolile de care sufera un om doar daca il privesc cu atentie si prevad evenimente care se vor intimpla.” Reputatia Zenaidei Stoenescu este data de relatarile pacientilor sai, care, fara exceptie, sunt dispusi sa vorbeasca despre minunile facute de cea care le-a redat sanatatea si increderea in viata. Nu putem trece peste bucuria pricinuita de scrisorile demultumire trimise din Bucuresti si din toata tara, ba chiar si din Turcia (de la Sevket Yildizhan, Izmir), pe adresa redactiei, de catre oameni carora li s-a deschis drumul catre speranta.
Deloc intamplator, revista “Femeia” cea care are meritul (alaturi si de Almanahul “Femeia”) de a o fi descoperit si de a fi publicat primele articole despre Doamna Zina, revine semnaland un caz cu totul incredibil si spectaculos. Este vorba despre cel al Anei-Maria Stefan din Bucuresti, o fetita superba, blonda cu ochi mari si verzi, in varsta de noua ani, careia, in urma unui groaznic accident de masina suferit in urma cu un an si jumatate, doctorii i-au pus un diagnostic implacabil: “Ruptura de splina, plamani invadati de sange, fractura de coloana T7-T8 si fractura de femur”. Ulterior, dupa luni intregi de spitalizare si o serie de operatii extrem de dificile si riscante, acesta s-a definitivat:”Paraplegie flasca tren inferior, sectiune medulara T7-T8”. Adica , Ana a ramas paralizata de la sani in jos... Asta pana cand mama sa, Liliana Stefan, a auzit de Zinaida Stoenescu. Dupa numai zece sedinte de bioenergoterapie, fetitei i s-a dezumflat burta (era ca a unei femei gravide in 6-7 luni, din cauza imposibilitatii eliminarii urinei si fecalelor, pe care acum incepe sa il aiba), i s-a indreptat coloana, isi pune in miscare rotula, iar la spalier reuseste sa traga singura genunchii. Lucruri de neconceput inainte chiar pentru cei mai optimisti. O vom lasa chiar pe Liliana Stefan sa depene aceasta poveste greu de imaginat si de indurat pentru noi toti, dar datatoare de putere si speranta pentru cei loviti crunt de soarta.
“In august se vor implini doi ani de la teribilul accident de masina pe care l-am suferit cand ne aflam in concediu la Baile Herculane. Fusesem sa vizitam zona impreuna cu Anuta si sotul meu cand, in localitatea Mehadia, masina noastra a intrat intr-un stalp. Toti trei am fost foarte grav raniti- eu am avut politraumatism cranian si am fost inconstienta timp de o ora si jumatate, sotul mau se afla acum inca sub stricta supraveghere intr-o clinica din Germania, iar Anuta cu diagnosticul pe care il stiti, din cauza hemoragiei interne pierduse un litru si jumatate de sange. Din cauza cazului imposibil de rezolvat, de la spitalul din Orsova unde ajunseseram am fost trimisi la Spitalul Judetean din Drobeta Turnu Severin, unde o echipa exceptionala de medici au facut totul sa o salveze pe Ana de la o moarte sigura: i-au scos splina, i-au oprit hemoragia, apoi, dupa numai doua ore a fost bagata din nou in sala pentru a i se face pleuroscopie. Doua drene au fost necesare pentru a-i scoate sangele care invadase plamanii. Au stabilizat-o, dar era netransportabila rutier, asa incat Consulului Ciprului la Bucuresti, dl. Loizos A. Karageorges, pentru care eu lucram, a inchiriat si trimis un elicopter echipat medical care ne-a transportat la Bucuresti. A fost internata la Spitalul Balthazar, unde medicii s-au luptat timp de o luna numai cu infectiile urinare si pulmonare; ca urmare a paraliziei instalate, un sfert de plaman lucra, restul nu, se adunau sange si mucozitati, asa incat Anutei i s-au facut trei bronhoscopii pe viu, fara anestezie. Niciodata nu s-a plans, are o forta interioara inimaginabila, un psihic foarte tare, suporta orice numai cu gandul ca se va face intr-o buna zi bune. In tot acest rastimp, am apelat la cele mai mari nume ale neurochirurgiei pentru a fi operata la coloana, dar nimeni nu si-a asumat raspunderea din cauza infectiilor repetate si a varstei. Avea numai sapte ani...Consulul Ciprului vorbise la clinica de Neurochirurgie din Munchen, dar era inca netransportabila si tot atunci i s-a spus ca Romania are medici neurochirurgi foarte buni, dar n-au aparatura necesara.
Dumnezeu a vrut insa sa ajung la dr. Gheorge Burnei de la Spitalul de Copii “Marie Curie”, care mi-a spus “Imi pun toata stiinta in slujba fetitei, dar nu sunt Dumnezeu”. Si-a asumat riscul unei asemenea operatii, dupa ce dl.Karageorges a cumparat de la Siemens, din banii lui, ultimul tip de fixatoare, pe care Ana avea sa fie operata la coloana si a inchiriat trusa de fixare din Germania, care costa 20000 de euro. Trei luni am stat cu ea in spital si am ingrijit-o 24 de ore din 24, dand concursul medicilor, asistentelor si personalului care o iubeau nespus, de la director- prof.dr. Pesamosca si pana la portar. Mai mult, pe langa faptul ca m-a ajutat financiar in tot acest timp, seful meu trimirea zilnic la spital tot ce aveam nevoie. N-am cuvinte sa multumesc acestui om minunat si tuturor celor care i-au dat Anutei dreptul la viata. Am invatat sa-i acord asistenta medicala de orice natura, am invatat termenii madicali, eu o sondez zilnic pentru a nu fi purtatoare de sonda si punga definitive, fac de doua ori pe zi, dimineata si seara, sedinte de electrostimulare musculara, de bioptron impotriva iritatiilor si escoriatiilor, apoi vine reflexoterapeutul. Totul e cumplit de greu si dureros, mai ales cand devine mod de viata... La paraplegie, din cauza imobilizarii apar escoriatii care pot duce la infectii grave si septicemii, dar ea nu are absolut nimic. Impreuna cu parintii mei, care raman cu ea peste zi, ne ocupam de medicamentatie inclusiv cea impotriva osteoporozei care apare prin demineralizarea osoasa. Nu o data doctorii au spud uimii:”O asemenea echipa formata din fiica, mama si bunica nu am vazut niciodata!”. Amandoua facem cu Ana lectiile, pentru ca este deja eleva in clasa a III a la Scoala generala nr. 113 de langa Big Berceni. Invatatoarea si profesoara de engleza vin la noi acasa si ii predau cursurile; a luat numai premiul I, invata exceptional, iar colegii sai de clasa o viziteza mereu. Asa fac si medicii care au ingrijit-o, prietenii, vecinii. Tataie ii face jucarii, joaca impreuna remy si carti si imagineaza o multime de jocuri pentru ea.
Tot Dumnezeu a fost cel care ne-a scos-o in cale pe Zinaida Stoenescu. Din prima clipa in care a vazut-o, Ana s-a luminat la fata si i-a acordat increderea ei; simte cine o iubeste, cine ii daruieste afectiune si incredere, iar compromisul nu exista in viata ei. Aproape imediat, rezultatele au fost uluitoare pentru noi si credeti-ma ca nu exagerez. Am trecut prin prea multe ca sa nu pun pret pe adevar! Abdomenul i-a revenit la normal, coloana i s-a indreptat vizibil, misca rotula si a inceput sa aiba un vag control al urinei. Evolutia ei, fiecare pas cat de mic pe care il castiga in lupta cu destinul dupa fiecare sedinta de bioenergie inseamna pentru noi enorm. Chiar si pentru medicii care o ingrijesc- de pilda dr. Onaca de la Spitalul de Urgenta, care mi-a spus ca nu si-a imginat o asemenea transformare. Legatura dintre noi doua este greu de descris, nu poate concepe viata fara mine si nici eu fara ea, iar cand sunt acasa, face tot posibilul sa stea langa mine si sa ma priveasca. Anuta este darul meu de la Dumnezeu si stiu ca intr-o buna zi se va face bine. Termenul tot El il stabileste, asa cum stim ca doamna Zina face parte de-acum din existenta noastra”
Oana Georgescu
Revista Femeia

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu